Când copilul tău nu poate sta liniștit și izbucnește în orice moment al zilei, de obicei, începi să suspectezi că ar putea avea ADHD. Cu toate acestea, excesul de energie nu are întotdeauna legătură cu tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție. Așadar, înainte de începerea diagnosticului detaliat, merită să afli, care sunt simptomele ADHD și dacă copilul poate avea de fapt probleme sau este pur și simplu obraznic. Trebuie menționat că această boală este, de obicei, diagnosticată la copii după vârsta de 7 ani, deși simptomele apar mult mai devreme. Vezi cum să recunoști ADHD la un copil.
ADHD – grupa de risc
ADHD, sau tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție, afectează în prezent aproximativ 5% dintre copiii mai mici de vârstă școlară. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere faptul că acest procent poate fi mai mare, iar unii copii nu au fost niciodată testați pentru acest aspect. Incidența sindromului hiperkinetic nu este influențată de cultură sau de locul de reședință, dar se spune că acesta poate fi determinată în funcție de sex. Este diagnosticată mult mai des la băieți decât la fete. Simptomele ADHD apar în primii cinci ani ai vieții unui copil. Mulți părinți nu le observă imediat și sunt diagnosticate doar atunci când copilul merge la școală. Apoi, hiperactivitatea împiedică funcționarea normală și crearea de contacte cu mediul înconjurător.
Care sunt cauzele apariției ADHD?
Dezvoltarea ADHD la un copil se datorează mai multor factori. Factorii genetici sunt enumerați mai întâi. Gena, care codifică receptorii D4 și D5, joacă un rol important aici. Activitatea dopaminei diminuate în structurile corticale și mezolibice, precum și procesele de inhibare neuronală slăbite sunt, de asemenea, indicate ca fiind cauzele ADHD. Medicii raportează că tulburarea se dezvoltă ca urmare a unui dezechilibru între sistemele noradrenergice și dopaminergice. Ulterior, factorii de risc includ leziuni în timpul sarcinii, hipoxie în timpul nașterii, deteriorarea sistemului nervos central, substanțe psihoactive și nicotină luate în timpul sarcinii, sindrom FAS, adică abuz de alcool de către o femeie însărcinată.
Tipuri de ADHD
Simptomele ADHD constau din simptome clasificate în trei grupuri diferite: hiperactivitate, impulsivitate și tulburări de atenție. Este o problemă individual ce simptome ale afecțiunii vor predomina la fiecare copil în parte. Din acest motiv, pentru o mai bună diagnosticare și selecție a metodelor adecvate de tratament ADHD, această boală a fost împărțită în tipuri. Există 3 tipuri de ADHD:
- tip cu predominanță a tulburărilor de concentrare,
- tip cu predominanță de hiperactivitate și impulsivitate,
- tip mixt.
Datele medicale indică faptul că băieții sunt diagnosticați, de obicei, cu un tip mixt, în timp ce fetele au cel mai adesea probleme cu tulburări de concentrare.
Simptomele ADHD
Deși simptomele ADHD pot varia ca mărime, cele mai frecvente includ:
- tulburare de concentrare a atenției,
- impulsivitate ridicată,
- hiperactivitate psihomotorie,
- alergare și sărire fără scop,
- labilitate emoțională,
- poliloghie,
- ușoară cedare la stimulii din mediu,
- sensibilitate excesivă la stimuli de mediu,
- agresivitate,
- anxietate,
- tulburări de vorbire,
- dificultăți în stabilirea contactelor sociale,
- tulburări ale somnului.
Un copil poate fi bănuit că are ADHD dacă: se află în permanență în picioare, nu stă nemișcat, își flutură brațele și picioarele fără niciun motiv, nu vrea să se culce, se supără repede, tachinează și hărțuiește alți copii, întrerupe și deranjează pe alții, rupe în mod neintenționat jucăriile, nu se poate concentra pe o activitate, nu-și poate aminti detalii, pierde sau uită lucrurile.
Cum să recunoști ADHD la un copil – diagnosticul bolii
Cercetările arată că ADHD se dezvoltă până la 7 ani. Pentru ca ADHD să fie luat în considerare la un copil, simptomele trebuie să dureze 6 luni. Diagnosticul bolii include un interviu medical detaliat cu copilul și observația. ADHD este diagnosticat atunci când un copil este hiperactiv, impulsiv sau neatent în cel puțin două locuri diferite, de exemplu acasă sau la școală. De asemenea, este important să discuți cu părinții și profesorii în momentul diagnosticării. Testele psihologice, testele pediatrice și neurologice sunt, de asemenea, utilizate în diagnosticare.
Tratamentul ADHD
Tratamentul ADHD la copii se bazează, în principal, pe administrarea unui medicament cunoscut sub numele de metilfenidat. Acest preparat aparține grupului de produse farmaceutice psiostimulatoare. Acțiunea sa se bazează pe inhibarea reabsorbției dopaminei din fanta sinaptică și păstrarea secreției de dopamină în sinaptic. Aceasta provoacă sedare și îmbunătățește concentrarea atenției. Trebuie să știi, totuși, că poate provoca reacții adverse. Acestea includ tulburările de somn, apetitul și întârzierea creșterii. Acest medicament prezintă, de asemenea, tendințe de dependență. O metodă alternativă de tratare a ADHD este oferirea copiilor a clorhidratului de atomoxetină și receptorilor adrenergici alfa2 ca auxiliar.
Cu toate acestea, trebuie amintit că administrarea de medicamente singure nu va fi eficientă. Psihoterapia și principiile educaționale adecvate, aplicate de părinți, sunt la fel de importante. Specialiștii recomandă ca un copil cu ADHD să aibă un program zilnic structurat, sarcini specifice și scurte de îndeplinit.
