Urina este compusă deșeuri corporale lichide. Este produsă de rinichii, care filtrează toxinele din sânge. Conține apă, sare, uree și acid uric. Ureea este excretată sub formă de transpirație prin corp, în timp ce acidul uric este rezultatul metabolismului urinei. Modificările mirosului și culorii urinei oferă o perspectivă asupra sănătății, dietei și stilului de viață al unei persoane. Aceste alegeri pot contribui la mirosul de ammoniac, dar nu sunt singurele motive.
Date rapide legate de urina cu miros de amoniac:
- Urina este compusă din apă, iar mirosul său la o persoană sănătoasă este destul de slab, dar caracteristic.
- Există mai multe motive, care fac ca urina să miroase a amoniac.
- Amoniacul este un produs secundar format în procesul de digerare a proteinelor din organism.
- Amoniacul din urină este măsurat pentru a diagnostica sau pentru a determina acidificarea organismului.
Miros de ammoniac în urină – cauze
Urina poate varia în culori – și miros – în funcție de cantitatea de deșeuri, precum și de lichidele prelevate în timpul zilei.
Cu toate acestea, există mirosuri neobișnuite, care pot indica necesitatea tratamentului. Un astfel de exemplu este un miros dulce al urinei, care poate indica un exces de glucoză (zahăr din sânge) în urină. Un altul este amoniacul, care are un miros puternic chimic.
-
Deshidratare
Deshidratarea cauzată de lipsa unei suficiente cantități de apă în organism, ne poate face ca urina să miroasă a amoniac.
Deshidratarea apare atunci când cineva nu bea suficient lichid, sau are pierderi semnificative de lichide din cauza vărsăturilor sau diareei. Mirosul de amoniac apare atunci când substanțele chimice din urină sunt concentrate tocmai din cauza lipsei de apă.
În plus față de mirosul, care amintește de amoniac, un alt semn caracteristic al deshidratării sunt blisterele urinare. Dacă cineva este deshidratat, urina lui este întunecată, miere sau maro și nu ca urina unei persoane sănătoase: galben pal sau auriu.
-
Infectii ale tractului urinar
fot. pixabay.com
Conform cercetărilor, infecțiile tractului urinar sunt cele mai frecvente infecții bacteriene la nivel mondial, afectând până la 150 de milioane de oameni în fiecare an.
Aceste infecții sunt rezultatul bacteriilor, care intră în tractul urinar. Bacteriile fac ca urina să miroasă neplăcut, este tulbure sau sângeroasă.
Infecția vezicii urinare sau alte infecții, care afectează tractul urinar pot duce la urină asemănătoare cu amoniacul. Alte simptome includ:
- durere la trecerea urinei;
- durere abdominală;
- senzația că de multe ori trebuie să urinezi fără a produce o cantitate semnificativă de urină;
Dacă urina, care miroase a amoniac este cauzată de o infecție, medicul tău îți poate prescrie antibiotice. Ele pot reduce apariția și supraaglomerația bacteriilor din tractul urinar.
-
Sarcină
Sarcina poate provoca un miros de amoniac în urină.
Femeile însărcinate sunt mai susceptibile să aibă o infecție a tractului urinar decât altele, ceea ce le crește probabilitatea urinei cu miros de amoniac.
Femeile însărcinate trebuie să-și informeze medicul ginecolog dacă simt un miros neplăcut de urină, mai ales dacă mirosul seamănă cu amoniacul.
Mirosul de amoniac din urină poate forma vitamine consumate în timpul sarcinii, în timp ce urina cu acest miros – cauzată de luarea de vitamine – dispare, de obicei, după un timp scurt.
-
Menopauza
Menopauza poate crește riscul de miros de amoniac în urină, care se datorează scăderii nivelului de hormoni feminini (estrogen) și pierderii florei bacteriene vaginale. În plus, o modificare a dietei contribuie la un astfel de miros de urină în timpul menopauzei.
-
Cura de slabire
Dieta este cea mai frecventă cauză a urinei cu miros amoniac. Unele alimente, medicamente și vitamine pot provoca modificări ale mirosului și culorii urinei.
Sparanghelul este adesea asociat cu mirosul de amoniac, precum și cu cantități mari de vitamina B6. În mod similar, alimentele bogate în proteine pot crește proprietățile acide ale urinei și pot provoca mirosul de amoniac.
Când dieta este cauza urinei cu miros amoniac, mirosul dispare atunci când o persoană elimină alimentele din dietă.
-
Pietrele la rinichi sau vezica urinară
Dezvoltarea pietrelor la rinichi sau ale vezicii urinare contribuie la apariția amoniacului în urină. De ce? Când pietrele trec prin tractul urinar, crește riscul de a dezvolta infecții ale tractului urinar, care pot provoca miros amoniac în urină.
Pietrele din vezică sau rinichi se pot acumula din cauza excesului de deșeuri în vezică. Simptomele suplimentare ale pietrelor vezicii urinare includ:
- urină tulbure;
- sânge în urină;
- durere abdominală;
- urină întunecată.
-
Boala rinichilor
Boala renală face ca substanțele chimice din urină să devină concentrate și să provoace un miros asemănător amoniacului. Insuficiența renală poate provoca, de asemenea, niveluri ridicate de bacterii și proteine în urină, ceea ce contribuie la mirosul neplăcut al amoniacului.
-
Boli ale ficatului
Ficatul, ca și rinichii, este responsabil pentru eliminarea toxinelor din organism și ajută la digerarea alimentelor. Infecțiile și bolile hepatice pot produce niveluri ridicate de amoniac în urină și un miros înțepător.
Nivelul de amoniac din sânge și urină va crește atunci când ficatul nu funcționează așa cum trebuie. Orice miros continuu de amoniac în urină trebuie verificat de un medic.
