Tulburările simțului mirosului și gustului pot rezulta din multe boli. Nu toate sunt grave și de multe ori tulburarea dispare pe măsură ce boala este vindecată. De exemplu, o pierdere a mirosului poate apărea ca urmare a unei răceli obișnuite sau rinite. Cu toate acestea, trebuie amintit că pierderea mirosului și a gustului poate fi uneori un simptom al unei afecțiuni medicale grave, cum ar fi o tumoră cerebrală sau chiar o boală mentală. Deci, înainte ca această boală să fie complet ignorată, merită să aruncăm o privire mai atentă din ce rezultă. Află cauzele tulburării și pierderii simțului mirosului și a gustului.
Tulburări și pierderi ale mirosului și gustului
Tulburările și chiar pierderea completă a simțului mirosului sunt o situație care nu poate fi trecută cu vederea. Mirosul, deși nu este indicat drept cel mai important dintre simțurile umane, joacă un rol important în evitarea amenințărilor. Datorită acesteia, putem simți, de exemplu, fum, ardere sau alte mirosuri potențial periculoase. Tulburările de miros pot împiedica semnificativ funcționarea normală. Mărimea și tipul lor pot varia. Tulburările de miros pot lua forma unei percepții reduse a mirosurilor, precum și o pierdere completă a mirosului.
Care sunt cauzele pierderii mirosului?
Pierderea mirosului poate apărea dintr-o varietate de motive, de la cele mai banale până la cele mai grave. Unele dintre aceste cauze pot duce la o pierdere permanentă a mirosului. Cauzele pierderii mirosului:
- îmbătrânirea corpului – odată cu vârsta, pot apărea tulburări în percepția mirosurilor și chiar o pierdere completă a mirosului;
- utilizarea anumitor medicamente – simțul mirosului este influențat, printre altele, de antidepresive sau antiaritmice; pierderea mirosului poate fi permanentă în cazul utilizării pe termen lung a medicamentelor;
- leziuni la nivelul capului – pierderea mirosului apare foarte des în cazul deteriorării nervului olfactiv;
- boli endocrine, de exemplu diabet sau hipotiroidism;
- boli neurologice, cum ar fi scleroza multiplă, epilepsia Alzheimer, Parkinson, accident vascular cerebral;
- stimulanți: țigară, droguri, alcool;
- sarcoidoza;
- astm și alte boli alergice, de exemplu, febra fânului;
- sinuzita cronica;
- polipi din nas;
- radioterapie anterioară;
- intoxicaţie;
- anemie pernicioasă și deficiență de vitamina B12;
- granulomatoza cu poliangita;
- miastenia gravis;
- probleme mentale;
- disfuncție renală și hepatică;
- defecte nazale;
- deficiența de nutrienți din organism;
- fibromialgia;
- presiune intracraniană ridicată;
- cancere ale sistemului nervos central;
- răcelile și infecțiile tractului respirator superior.
Aceste cauze duc la anosmie dobândită, dar se întâmplă că unele persoane nu au miros de la naștere. Suferă de anosmie înnăscută. Este foarte frecventă în familie, iar tulburările genetice sunt indicate ca și cauză.
Simptomele pierderii mirosului
Principalul simptom al anosmiei este incapacitatea de a percepe mirosurile. Pierderea simțului mirosului poate afecta una sau ambele nări. Simptomele însoțitoare includ scăderea apetitului și scăderea libidoului. Dacă observi aceste simptome, consultă un medic. Testarea pentru a confirma afectarea simțul mirosului este relativ simplă. Diagnosticul include evaluarea simțului mirosului cu substanțe cu miros distinctiv. Dacă pacientul nu simte stimulii, înseamnă că există o problemă. ORL-ul și testele neurologice sunt, de asemenea, efectuate la persoanele care suferă de pierderea mirosului.
Cum să tratezi tulburările de miros?
Dacă este tratat sau nu simțul tulburărilor de miros este determinat de motivul apariției acestora. Dacă anosmia este congenitală, nu se iau măsuri, deoarece medicina modernă nu cunoaște niciun medicament pentru aceasta. Situația este similară în cazul tulburărilor rezultate din îmbătrânirea organismului. Dacă simțul mirosului se pierde ca urmare a unei alergii sau a unei răceli, tratamentul este vindecarea acestor boli. Pierderea mirosului din alte motive implică, de asemenea, eliminarea sursei problemei. Tratamentul poate fi farmacologic sau chirurgical, de exemplu, îndepărtarea polipilor din cavitatea nazală.
Tulburări și pierderea gustului
Atât tulburările gustului, cât și hipersensibilitatea gustului, percepția slabă a gustului sau o schimbare a percepției gustului sunt dovedite a fi o situație periculoasă pentru sănătate. Statistic, 15% din societate se luptă cu aceste probleme. Cauzele tulburării gustului sunt:
- infecții ale căilor respiratorii superioare și ale urechii medii;
- terapie cu radiatii;
- medicamente, în principal, antibiotice și antihistaminice;
- leziuni la nivelul capului;
- lipsa igienei orale adecvate;
- tulburări olfactive;
- complicații după operația efectuată pe nas, ochi și gât;
- îmbătrânirea corpului;
- proteza dentară;
- deficiență de minerale;
- tulburări hormonale și modificări hormonale legate de sarcină, de exemplu;
- inflamația limbii;
- boli neurologice.
Care sunt simptomele pierderii gustului?
Tulburările de gust pot lua multe forme – de la complet la parțial. Există 4 tipuri principale de tulburări gustative:
- aguesia – fără gust;
- hipoguesie – pierderea parțială a senzației gustului;
- disguzia – percepția incorectă a stimulilor gustului, adică senzația de gusturi neplăcute, de exemplu, arderea;
- hipererguesia – percepția crescută a stimulilor gustului.
Halucinațiile gustative pot fi, de asemenea, un simptom al tulburării gustului.
Tulburări ale gustului – diagnostic și tratament
Otolaringologul se ocupă cu diagnosticul tulburărilor gustative. Pentru a confirma diagnosticul, el efectuează examinări ale cavității nazale, miros și examinări imagistice ale structurilor capului și gâtului. Confirmarea diagnosticului permite elaborarea unui plan de tratament. Se bazează, în principal, pe eliminarea sau minimizarea cauzelor pierderii gustului. În cazul tulburărilor rezultate din îmbătrânirea organismului, tratamentul nu este implementat.
